Cacciate!

Amicu pinzutu, mi scusarè chi, oghje, aghju scrittu in corsu senza traduzzione. Ma aghju pinsatu dino a quelli chi strazianu per leghje a nostra lingua. M’aghju arregistratu e cusi, ommancu puderete sente si un riescite da leghje.

Dunque, vulemu parlà di e cacciate. Una cacciata è une replica spiritosa o certe volte scherzosa  ch’omu po chjamà ancu tirata s’ella è un pocu longa. Ma quante a mè, e piu belle so quelle chi un so micca fatte apposta.

Aspessu, e cacciate so ligate a unu o una, chi senza malizia, fanu cumu si dice, u so pruverbiu. Aghju sempre in mente certe vechje dedicate a i raconti, fole e altri stavaltoghji. A un mumentu datu, qualchisia dumandava sempre..  « ahè, contaci l’affaru di u tale ». E ci campavamu ben chi queste storie l’aviamu entese forse piu di dece volte.

Allora, vulemu fà quante si eramu vicinu a u fucone e tuccara a mè di fà u narratore.

Quandu omu parla di cacciate, pensu a duie personne. Un omu e una dona. I veri nomi firmaranu secreti e i chjamaraghju qui, Jojo e Titine…

Duie o tre cacciate di Jojo per cumincià..Una volta, u nostru Jojo si ne cullava carcu quante un zimpignaghju, trascinendu nante e so spalle, un bellu carcu di legne. Una mosca u stuzzicava, allitata di sicuru da u sudore. U tintu, un la pudia fà parte. A un mumentu latu, chi ne avia una techja, a lasciatu cascà u legnu in terra, s’a acchjappatu a mosca. I testimonii pinsavanu ch’ellu avia da tumbala per vindicassi. Inno ! L’a strappatu l’ale e a surtitu questa cacciata, lasciendula parte…  «  Ava, marchja a pedi cume mè ! ! ».

Un’altra volta, s’era cansatu in casa di paesani ch’avianu persu a so mamma. Facia cume si dice, i so duveri. Quand’ellu è ghjuntu, i figlioli dopu duie o tre parolle di  circunstanza l’anu dumandatu s’ellu vulia vede a so mamma, per un di a morte o u corpu. E ellu a rispostu «  Perche, è arritta ? ! » Ohimè, pare chi i tinti fratelli, ch’un avianu tantu u core a ride, un a possutu tene..

Un’ultima di Jojo….Per fà un travu di tettu, bisugnavanu in paese, un fustu longu e ben dirittu. Questu fustu l’avianu trovu, un lariciu, indè a Cavichja, vicinu u fiume. Ma ci vulia a fallu ricullà piu in su. Incu e fune, u trascinavanu cum’elli pudianu a mezzu machja, in un bellu pindone. Tiravanu e tiravanu torna, eranu stanchi. Jojo, per tirà piu a l’asgiu, s’era affunatu. Avia a corda chi facia u giru di u so corpu. Cio ch’avia d’accade è accadutu.. Tuttu d’un colpu, l’è scappatu da i mani u fustu e l’anu vistu trabughjà e un tintu Jojo, trabughjà anch’ellu ! Cinque minute dopu, anu intesu piu ‘gno, u rimore di u legnu chi capisciutava indè l’acqua. Santavugliati, anu cuminciatu da fallà sin’a u fiume pinsendu ch’elli avianu da trove a Jojo sticchitu mortu, in duie o tre pezzi.. Pinsate..fallandu pianu pianu, anu trovu un nostr’amicu chi se ne cullava, senza nulla di rottu, appena insanguinatu. L’avia corsa puru brutta ! L’anu dumandatu subitu cum’ellu avia fattu per sfrancassi cusi.
Ellu, tranquillu, l’ a rispostu senza manera « ..umbeh.. induve passava u pinu, passava anch’eiu e quand’ellu saltava saltava anch’eiu.. »

Vecu chi, incu e cacciate di Jojo, aghju scrittu abbastanza per oghje. Quelle di Titine aspettaranu un pocu.
A dopu, o zittè, per un altra veghjata si vo vulete !

PS.. le blog que vous parcourez, fait partie d’un site dédié à l’apprentissage de la langue corse. Si vous voulez le découvrir, cliquez sur l’image ci-dessous…

 

Laisser un commentaire

Votre adresse e-mail ne sera pas publiée. Les champs obligatoires sont indiqués avec *

Vous n'êtes pas un robot? * la limite de temps est dépassée